Succintă prezentare a educaţiei Montessori

Dicţionar Montessori:
Educaţie = ajutor dat vieţii
Minte absorbantă = tip mental specific copiilor de la 0 la 6 ani, diferit de mintea raţională, prin care copilul preia, absoarbe cu toată fiinţa lui toate impresiile venite din mediul înconjurător care devin temelia, urzeala personalităţii şi conştiinţei.
Perioade senzitive = perioade în care copilul este sensibil la şi este atras de anumite aspecte şi impresii din mediu şi ignoră altele.
Muncă = activitatea ghidată din interior şi de neoprit pe care o realizează copilul pentru a construi un adult.
Ghid interior = „programul” care conţine informaţia de creştere şi dezvoltare unitară a personalităţii copilului sub toate aspectele, aşa cum genele din cromozomi conţin informaţia care dirijează dezvoltarea embrionului biologic. Un fel de „ profesor interior” care stabileşte un orar precis.
Ghid, călăuză = educator, învăţător sau profesor Montessori care urmează şi ajută ghidul interior, eliminând obstacolele şi punând la dispoziţia copilului, la momentul oportun, ceea ce acesta caută.
Prezentare = predare, introducerea copilului în activitate, procesul prin care educatorul îi face copilului cunoştinţă, îl pune în contact cu un material sau exerciţiu ales de acesta.
Mediu special pregătit =sală de clasă special amenajată care seamănă mai degrabă cu o cameră de zi, în care nu există catedră sau loc dinainte stabilit, ci fiecare îşi alege şi pregăteşte locul de lucru pe covoraşe sau la măsuţe de diverse înălţimi corespunzătoare dimensiunilor copiilor.

Mediul de învăţare Montessori

  1. Un mediu centrat pe copil: în centrul activităţii dintr-o clasă Montessor se află învăţarea copilului nu predarea. În general copii lucrează individual sau în grupuri mici care se formează de la sine, spontan există foarte puţine lecţii cu întreaga clasă.
  2. Un mediu pregătit care răspunde nevoilor copilului: Mediul este astfel proiectat încât să vină în întâmpinarea trebuinţelor, intereselor, abilităţilor şi dezvoltării copiilor din clasă. Educatorii proiectează şi aranjază acest mediu având în minte această comunitate de copii, schimbând rapid materialele educaţionale disponibile, aranjamentul fizic şi tonusul clasei pentru a se potrivi cât mai bine nevoilor în permanentă schimbare ale copiilor.
  3. Un mediu în care se urmăreşte dezvoltarea şi progresul individual: Într-un mediu Montessori copilul progresează în ritm propriu, trecând la următorul nivel din aria curriculară pe măsură ce fiecare este pregătit pentru acesta.Deşi copilul trăieşte într-o comunitate de copii mai largă, fiecare este văzut ca un univers unic şi unitar.

Activităţi de învăţare Montessori

  1. Învăţare directă: Într-un mediu Montessori rareori copiii învaţă din cărţi sau manuale. În majoritatea cazurilor ei acţionează direct cu lucrurile reale pe care le studiază sau cu materiale didactice special construite pentru a concretiza conceptele abstracte şi a permite o înţelegere mai profundă.
  2. Activitate spontană: În mod natural copiii vorbesc, se deplasează, mânuiesc lucruri şi explorează lumea înconjurătoare. Această naturaleţe se păstrează în orice mediu Montessori autentic: copiii se deplasează liber, respectând limitele rezonabile ale unui comportament adecvat. În majoritatea timpului, copiii îşi aleg activitatea care le este, apoi, prezentată individual şi care le captează atenţia şi interesul, deşi cadrul didactic se străduieşte să le capteze atenţia şi interesul prin noi provocări şi teme de cercetare. Chiar dacă pot exista unii elevi care, iniţial, în această atmosferă de activitate spontană, preferă să evite învăţarea unor elemente esenţiale, şi aceştia ajung să stăpânească deprinderile de bază .
  3. Învăţare activă: În mediul Montessori copiii, nu numai că îşi aleg propria activitate dintre posibilităţile prezentate, dar continuă să repete activitatea, sau s-o prelungească săptămâni sau luni până când aceasta devine uşoară şi familială încât o pot prezenta copiilor mai mici. Acesta este un mod, dintre multe altele, folosit de educatorii Montessori pentru a confirma faptul că elevii stăpânesc fiecare deprindere.
  4. Activitate auto-motivată: Un concept montessorian cheie se referă la impulsul care conduce copiii spre a deveni fiinţe independenţe şi competente, a învăţa noi lucruri şi a-şi însuşi noi deprinderi. Din acest motiv, răsplata (note, premii) şi pedeapsa, folosite în şcolile tradiţionale pentru a crea o motivaţie externă, nu sunt necesare şi, potenţial pot duce la formarea unor adulţi pasivi, dependenţi de alţii pentru orice, de la imaginea de sine la permisiunea de a-şi urma propriile visuri. Prin faptul că fac alegeri în mod independent şi explorează singuri (în mare măsură) conceptele şi noţiunile, copiii Montessori îşi construiesc propriul sentiment de identitate individuală şi o judecată personală asupra binelui şi răului.
  5. Libertate în interiorul unor limite: copiii Montessori au o mare libertate de mişcare şi alegere, dar această libertate se desfăşoară în cadrul unor limite bine definite ale comportamentului. Ei sunt liberi să facă orice lucru dacă respectă regulile de bază ale comunităţii, dar sunt sunt opriţi şi redirecţionaţi spre alte activităţi, fără explicaţii, imediat ce încalcă regulile.
  6. Învăţare auto-dirijată: În programele Montessori copiii nu lucrează pentru note sau vreo răsplată externă., nici nu completează teme date de ghidul Montessori. Ei învaţă deoarece îi interesează lucrurile pe care le învaţă, învăţarea se desfăşoară pe baza tendinţelor umane naturale (explorare, orientare, imitare, comunicare, etc.) şi au, cu toţii, dorinţa de a deveni independenţi.

Montessori - o comunitate de învăţare

  1. Grupe alcătuite din copii/elevi de vârste diferite: Mediul de învăţare Montessori pune împreună copii de vârste diferite, de obicei cu intervale de 3 ani (3-6 ani- primar, 6-9 ani- elementar I, 9-12 ani- elementar II), constituind o adevărată familie. Copiii rămân împreună câţiva ani, cei complet dezvoltaţi trecând în următoarea grupă de vârstă pe măsură ce demonstrează că sunt pregătiţi s-o facă.
  2. O atmosferă de familie: Mediul de învăţare Montessori constituie o comunitate de copii şi adulţi. Pe măsură ce copiii cresc şi devin mai capabili ei îşi asumă rolul de a ajuta la îngrijirea mediului şi de aveni în întâmpinarea nevoilor celor mai mici. Atenţia nu e îndreptată spre educator ci pe comunitatea de copii şi adulţi, ca într-o familie adevărată.
  3. Cooperare şi colaborare, nu competiţie: copiii sunt încurajaţi să se trateze reciproc cu blândeţe şi respect. Insultele şi comportamentul agresiv sunt extrem de rare. În mod normal întâlnim copii care sunt prieteni, se iubesc şi sunt eliberaţi de nevoia de a se întrece pentru prestigiu sau pentru a atrage atenţia. Deoarece lucrează în ritm propriu, educatorii Montessori nu fac comparaţii între elevi.

Trezirea şi hrănirea spiritului uman ca scop

  1. Copilul văzut ca fiinţă spirituală: Pentru Maria Montessori copiii erau mult mai mult decât simpli şcolari. În viziunea ei fiecare copil este o fiinţă umană completă şi deplină în fiecare moment, mama sau tatăl adultului care va deveni. Chiar de la vârste fragede copiii împărtăşesc speranţe, visuri, temeri, emoţii şi dorinţe personale cu restul umanităţii. În această perspectivă, aceste lucruri sunt dincolo de aspectul pur intelectual, alcătuind esenţa vieţii spirituale a fiecăruia. În mod conştient, educatorii Montessori proiectează comunităţi sociale şi experienţe educaţionale care cultivă sentimentul de independenţă, respectul de sine, dragostea de pace, pasiunea pentru lucrul bine făcut.
  2. Valori universale: educatorii Montessori dezvoltă la copii, în mod deliberat, nu numai modelele potrivite ale unui comportament politicos, ci caută să „planteze” valorile universale fundamentale în centrul personalităţii copilului. Aceste valori includ respectul de sine, acceptarea unicităţii şi demnităţii fiecărei persoane, bunătatea, atitudinea paşnică, compasiunea, empatia, cinstea, responsabilitatea individuală, curajul de a spune ceea ce gândeşti.
  3. Înţelegerea globală: În mare măsură, aproape toate şcolile Montessori sunt şcoli internaţionale. Nu numai că atrag elevi de etnii, religii sau statut social diferite, dar şi celebrează, în mod activ această diversitate. Curriculum-ul este, în esenţă acelaşi peste tot în lume, şi caută să promoveze, în mod conştient o perspectivă globală.
  4. În serviciul celorlaţi: în perspectiva spirituală Montessori, progamele şcolilor Montessori sunt organizate în mod conştient către servicii în folosul comunităţii mergând de la ajutorarea zilnică a celor din mediu până la programe de voluntariat comunitare care permit copiilor şi adulţilor să schimbe viaţa celor din jur. Ideea fundamentală este cea de întrajutorare.

Ghidul Montessori

  1. Autoritate: educatorul Montessori este ferm în exterior şi empatic în interior. Nu pedepseşte niciodată dar este tipul de adult care răspunde în mod empatic la trăirile copilului fixând, în acelşi timp limite clare şi consistente.
  2. Observator: educatorul Montessori este un fin observator al învăţării şi comportamentului copilului. Aceste observaţii atente sunt înregistrate şi folosite pentru a constata dacă fiecare elev progresează normal în dezvoltare şi pentru a şti când să intervină în procesul de învăţare, când să lase mai mult timp pentru exersare, când să facă o nouă prezentare, când să stimuleze o nouă provocare, când să reîntărească regulile de bază.
  3. Resursă educaţională: educatorii Montessori facilitează procesull învăţării sevind ca resursă sau mentor căruia copiii i se pot adresa pe măsură ce adună informaţii, impresii şi experienţe.
  4. Model: Ca toţi marii educatori şi ghizii Montessori îşi modelează propriile comportamente şi atitudini în mod deliberat, pentru a le insufla copiilor. Datorită accentului pus pe dezvoltarea caracterului, educatorul Montessori este dotdeuna o persoană atractivă, bună, excepţional de calmă, caldă şi politicoasă cu fiecare copil.
  5. Diagnostician: educatorii Montessori sunt pregătiţi pentru a interpreta tiparele creşterii, dezvoltării şi comportamentului pentru a înţelege mai bine copiii şi a transmite părinţilor sugestiile şi sfaturile negesare.


Formarea cadrelor didactice Montessori

Odată cu dezvoltarea şi creşterea numărului de şcoli Montessori în toată lumea se constată nevoia de educatori Montessori calificaţi.

Montessori nu e o simplă metodă de educaţie; e o filozofie de viaţă!

Ghizii Montessori provin din medii foarte diferite. Exceptând zonele în care chiar şi cadrele didactice din şcolile particulare sunt obligate să urmeze un modul psiho-pedagogic (cum e cazul în România), nu e necesar ca viitorii profesori să fi absolvit întâi acest modul impus de stat. Mulţi educatori Montessori au studiat mai întâi alte domenii.

Mulţi educatori Montessori provin din rândul părinţilor care şi-au înscris copiii într-o şcoală Montessori. Factorul care îi atarge pe aceşti părinţi entuziaşti îl constituie posibilitatea unei vieţi profesionale dincolo de rolul de părinţi. Mulţi dintre aceşti părinţi sunt atraşi de posibilitatea urmării unui curs de instruire în Montessori.

Programele de formare a profesorilor Montessori sunt disponibile în sute de colegii, facultăţi şi institute independente în multe ţări de pe toate continentele.

De obicei, cursurile durează un an, dar multe sunt organizate în sesiuni de vară (două sau trei sesiuni) urmate de un an de practică supravegheată. Fiecare model are propriii săi susţinători iar alegerea tipului de curs este o problemă de personalitate, timp şi preferinţe.

Programele de formare Montessori se stucturează pe mai multe nivele: creşă (de la naştere la 2 ani); copilăria timpurie (3 – 6 ani); elementar inferior (6 – 9 ani); elementar superior (9 – 12 ani); secundar inferior (12 -15 ani) şi secundar superior (15 – 18 ani).

Primul curs de formare Montessori ţinut vreodată în România a fost organizat în sesiuni de vară (1997-1999) de către Asociaţia Alternative Pedagogice ( APA) din Drobeta Turnu Severin în partenariat cu Montessori Teacher Education Collaborative din SUA. El a fost o continuare a proiectului Montessori to Romania prin care, în perioada 1995-1996, două educatoare din România au fost instruite în Montessori la Ohio Montessori Training Institute din Cleveland şi a fost înfiinţată prima grupă de grădiniţă Montessori din România postbelică. Din păcate, datorită intereselor obscure ale unor personaje din Inspectoratul Şcolar Mehedinţi sprijinite de alte interese obscure ale altor personaje din Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, această primă grupă a fost desfiinţată iar educatoarea, prima educatoare Montessori din România postbelică, lucrează în prezent la o şcoală Montessori din Frankfurt, Germania.

În prezent, la Drobeta Turnu Severin mai funcţionează trei din cele şase grupe înfiinţate în toamna anului 1999.

Având în vedere necesitatea dezvoltării educaţiei Montessori în România şi în zona balcanică, experienţa căpătată de Asociaţia Alternative Pedagogice, studiile întreprinse, relaţiile cu comunitatea internaţională Montessori, procesul de democratizare şi descentralizare a învăţământului din ţara noastră, traducerea operelor fundamentale ale Mariei Montessori, interesul arătat de tot mai mulţi părinţi şi educatori, expansiunea rapidă a educaţiei Montessori şi viabilitatea ei ca soluţie la criza mondială a educaţiei, APA va reîncepe din 2006 cursurile de instruire în pedagogia Montessori prin sesiuni de vară şi prin progame de master în cadrul Universităţii din Craiova.

Referinţe bibliografice:

  1. Lillard, Angeline Stoll – Montessori: The Science behind the Genius, Virginia Univ. Press, 2005
  2. Montessori, Maria – Education for a New World, Clio Press, Oxford, England, 1994
  3. Montessori, Maria – Educazione e Pace, Editore Garzanti, Roma, 1949
  4. Montessori, Maria – The Absorbent Mind, Henry Holt and Company, New York, 1995
  5. Montessori, Maria – The Discovery of the Child, Clio Press, Oxford, England, 1996
  6. Montessori, Maria – The Four Planes of Education, AMI, 1971
  7. Montessori, Maria – The Secret of the Childhood, Clio Press, Oxford, England, 1996
  8. Montessori, Mario M. – Cosmic Education, AMI, 1976.
  9. Montessori, Mario M. – Education for Human Development: Understandin Montessori, Clio Press, Oxford, England, 1992.
  10. Montessori, Mario M. – The Human Tendencies and Montessori Education, AMI.
  11. Seldin, Tom şi Epstein, Paul – The Montessori Way, Todd Allen Printing Comp., Inc. Maryland, 2003
  12. Standing, E. M. – Maria Montessori. Her Life and Work, Penguin Books Group, New York, 1984

Leave your comment

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

CONTACT

“A lăsa copilul să facă ce-i place când nu și-a dezvoltat nicio capacitate de autocontrol, înseamnă a trăda ideea de libertate.”

  • Adr: Drobeta Turnu Severin, Jud. Mehedinți
  • Tel: +40723.249.065
  • Email: office@apaeducational.org
Top
We use cookies to improve our website. By continuing to use this website, you are giving consent to cookies being used. More details…